autotransformator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatoare, s. n. Transformator electric în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate în mod dublu. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autotransformateur.autotransformator (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOTRANSFORMATÓR s.n. Transformator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, dintre care două extreme pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasă. [Pron.
a-u-, pl.
-oare, (s.m.)
-ori. / cf. fr.
autotransformateur].
autotransformator (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOTRANSFORMATÓR s. n. transformator de curent electric alternativ monofazat, cu o singură înfășurare și cu trei borne, două externe pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una din cele externe, constituie bornele pentru tensiunea joasă. (< fr.
autotransformateur)
autotransformator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatori, s. m. Transformator electric cu o singură înfășurare, cu o pereche de borne extreme pentru tensiunea înaltă și cu o bornă intermediară pentru cea joasă. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autotransformateur.autotransformator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autotransformatór (a-u-to-tran-sfor-/-trans-for-) s. n.,
pl. autotransformatoáreautotransformator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOTRANSFORMATÓR, autotransformatoare, s. n. Transformator electric cu o singură înfășurare (cu o tensiune de intrare și una de ieșire). [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autotransformateur.