autotractor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOTRACTÓR, autotractoare, s. n. Autovehicul de tracțiune de mare putere, montat pe roți de cauciuc, de metal sau pe șenile și de care este legată de obicei o remorcă. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autotracteur.autotractor (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOTRACTÓR s.n. Tractor de mare putere, montat pe roți sau pe șenile. ♦ Autocamion care se poate mișca pe orice teren. [Cf. fr.
autotracteur].
autotractor (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOTRACTÓR s. n. autovehicul destinat pentru tractarea semiremorcilor. (< fr.
autotracteur)
autotractor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOTRACTÓR, autotractoare, s. n. Vehicul de tracțiune de mare putere. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autotracteur.autotractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autotractór (a-u-to-trac-) s. n.,
pl. autotractoáreautotractor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOTRACTÓR, autotractoare, s. n. Autovehicul de tracțiune de mare putere, montat pe roți de cauciuc, de metal sau pe șenile și de care este legată de obicei o remorcă. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autotracteur.