autotomie - explicat in DEX

autotomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOTOMÍE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie.

autotomie (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere].

autotomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOTOMÍE s. f. 1. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan. (< fr. autotomie)

autotomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autotomíe (a-u-) s. f., art. autotomía, g.-d. autotomíi, art. autotomíei

autotomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOTOMÍE s. f. Pierdere reflexă și spontană, la unele animale, a cozii, cleștilor etc., care ulterior se pot regenera. [Pr.: a-u-] — Din fr. autotomie.