autotracțiune - explicat in DEX

autotracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto² proprii. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto² + tracțiune.

autotracțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune făcută cu mijloace automobile. [Cf. fr. autotraction].

autotracțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOTRACȚIÚNE s. f. tracțiune cu mijloace automobile. (< fr. autotraction)

autotracțiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. – Din auto² + tracțiune.

autotracțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autotracțiúne (a-u-to-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. autotracțiúnii

autotracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune realizată cu motor propriu cu ardere internă. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] — Auto²- + tracțiune.