autotelic - explicat in DEX

autotelic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.

autotelic (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].

autotelic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)

autotelic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autotélic (a-u-) adj. m., pl. autotélici; f. autotélică, pl. autotélice

autotelic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] — Din fr. autotélique.