autosugestiona - explicat in DEX

autosugestiona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOSUGESTIONÁ, autosugestionez, vb. I. Refl. A se sugestiona. [Pr.: a-u-to-su-ges-ti-o-] – Auto¹- + sugestiona.

autosugestiona (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOSUGESTIONÁ vb. I. refl. A-și produce o autosugestie, a se sugestiona. [P.i. -nez. / cf. fr. s'autosuggestionner].

autosugestiona (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOSUGESTIONÁ vb. refl. a-și produce o autosugestie. (< it. autosuggestionare)

autosugestiona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOSUGESTIONÁ, autosugestionez, vb. I. Refl. A se sugestiona. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + sugestiona.

autosugestiona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autosugestioná (a se ~) (a-u-, -ti-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se autosugestioneáză

autosugestiona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOSUGESTIONÁ, autosugestionez, vb. I. Refl. A se sugestiona. [Pr.: a-u-to-su-ges-ti-o-] — Auto¹- + sugestiona.