autosugestie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOSUGÉSTIE, autosugestii, s. f. Influențare a propriei conștiințe sau comportări prin reprezentări sau idei care capătă caracter predominant. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autosuggestion.autosugestie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOSUGÉSTIE s.f. Sugestie exercitată de cineva asupra lui însuși. [Cf. fr.
auto-suggestion].
autosugestie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOSUGÉSTIE s. f. sugestie asupra propriei conștiințe sau conduite. (< fr.
autosuggestion)
autosugestie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOSUGÉSTIE, autosugestii, s. f. Sugestie exercitată asupra propriei persoane. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autosuggestion.autosugestie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autosugéstie (a-u-, -ti-e) s. f.,
art. autosugéstia (-ti-a), g.-d. art. autosugéstiei; pl. autosugéstii, art. autosugéstiile (-ti-i-)autosugestie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOSUGÉSTIE, autosugestii, s. f. Influențare, spontană sau intenționată, a propriului psihic prin idei sau imagini mentale. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autosuggestion.