autostopist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOSTOPÍST, -Ă, autostopiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care face autostopul. [
Pr.:
a-u-] –
Autostop +
suf. -ist (după
fr. auto-stoppeur).
autostopist (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOSTOPÍST, -Ă s.m. și f. Practicant al autostopului (
3) [în DN și NODEX]. [Cf. it.
autostopista].
autostopist (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOSTOPÍST, -Ă s. m. f. cel care practică autostopul (3). (< it.
autostopista)
autostopist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*autostopíst (a-u-tos-to-/-to-sto-) s. m.,
pl. autostopíștiautostopist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOSTOPÍST, -Ă, autostopiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care face autostopul (2). [
Pr.:
a-u-] —
Autostop +
suf. -ist (după
fr. auto-stoppeur).