autostop - explicat in DEX

autostop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton parcurge itinerarul propus apelând la serviciile (gratuite ale) automobiliștilor ocazionali. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.

autostop (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOSTÓP s.n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă care servește la reglementarea circulației pe străzi. 2. Instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată atunci când mecanicul uită să ia măsuri de frânare. 3. Practică constând în a opri un automobilist pentru a-i cere să te ia gratuit în mașină. [< fr. autostop].

autostop (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOSTÓP s. n. 1. instalație de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulației pe străzi. 2. instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare. 3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în mașină. (< fr. auto-stop)

autostop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor, pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui tren, când linia nu este liberă. [Pr.: a-u-] – După fr. autostop.

autostop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autostóp (a-u-tos-top/-to-stop) s. n., pl. autostópuri

autostop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru dirijarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton oprește un automobil pentru a parcurge cu el o anumită distanță. [Pr.: a-u-] — Din fr. auto-stop.