autoportret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane în pictură, desen sau literatură. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
portret.autoportret (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOPORTRÉT s.n. Portret al unui artist făcut de el însuși. [Pron.
a-u-, pl.
-te. / cf. fr.
autoportrait].
autoportret (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOPORTRÉT s. n. portret al propriei persoane. (< fr.
autoportrait)
autoportret (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane, în pictură, desen sau literatură. – Din
auto1- +
portret.autoportret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoportrét (a-u-) s. n.,
pl. autoportréteautoportret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOPORTRÉT, autoportrete, s. n. Reprezentare a propriei persoane în pictură, sculptură, desen sau literatură. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + portret.