autopolenizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (
Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
polenizare.autopolenizare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOPOLENIZÁRE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr.
autopollinisation].
autopolenizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOPOLENIZÁRE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr.
autopollinisation)
autopolenizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (
Bot.) Polenizare a florilor cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + polenizare.