autoflagelație - explicat in DEX

autoflagelație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + flagelație.

autoflagelație (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOFLAGELÁȚIE s.f. Autoflagelare. [Gen. -iei. / cf. fr. autoflagellation].

autoflagelație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOFLAGELÁȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation)

autoflagelație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto¹- + flagelație.

autoflagelație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoflageláție (a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflageláția (-ți-a), g.-d. art. autoflageláției; pl. autoflageláții, art. autoflageláțiile (-ți-i-)

autoflagelație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + flagelație.