autoflagelare - explicat in DEX

autoflagelare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] – V. autoflagela.

autoflagelare (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOFLAGELÁRE s.f. Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [< autoflagela].

autoflagelare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOFLAGELÁRE s. f. acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. ◊ obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp. (< autoflagela)

autoflagelare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. Acțiunea de a se autoflagela.

autoflagelare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoflageláre (a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelắrii; pl. autoflagelắri

autoflagelare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] — V. autoflagela.