autoflagela - explicat in DEX

autoflagela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase; adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + flagela.

autoflagela (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOFLAGELÁ vb. I. refl. A se supune singur unor chinuri fizice (mai ales sub impulsul unor credințe mistice). [Cf. fr. autoflageller].

autoflagela (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOFLAGELÁ vb. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credințe mistice. (< fr. autoflageller)

autoflagela (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase) A se tortura singur, a se supune unor torturi fizice, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat. – Din auto¹- + flagela.

autoflagela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autoflagelá (a se ~) (a-u-to-fla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoflageleáză

autoflagela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice pentru răscumpărarea păcatelor. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + flagela.