autofecundație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUTOFECUNDÁȚIE,autofecundații, s. f. (Biol.) Autofecundare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autofécondation.
autofecundație(Marele dicționar de neologisme, 2000) AUTOFECUNDÁȚIEs. f. autofecundare. (< fr. autofécondation)
autofecundație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUTOFECUNDÁȚIE,autofecundații, s. f. (Biol.) Autofecundare. [Pr.: a-u-] — Din fr. autofécondation.