autofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOFAGÍE, autofagii, s. f. (
Med.) Consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autophagie.autofagie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOFAGÍE s.f. Consumare a propriilor țesuturi ale unui organism supus inaniției. [Gen.
-iei. / < fr.
autophagie, cf. gr.
autos – însuși,
phagein – a mânca].
autofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOFAGÍE s. f. consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției. (< fr.
autophagie)
autofagie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOFAGÍE, autofagii, s. f. (
Med.) Consumare a propriilor țesuturi de către un organism supus inaniției. [
Pr.:
a-u-to-] — Din
fr. autophagie.