autoexigență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOEXIGÉNȚĂ s. f. Exigență manifestată de propria persoană. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
exigență.autoexigență (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOEXIGÉNȚĂ s.f. Exigență față de propria persoană. [<
auto1- +
exigență].
autoexigență (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOEXIGÉNȚĂ s. f. exigență față de propria persoană. (< auto
1- + exigență)
autoexigență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoexigénță (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autoexigénțeiautoexigență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOEXIGÉNȚĂ s. f. Exigență manifestată față de propria persoană. [
Pr.:
a-u-to-] —
Auto1- + exigență.