autoepurație (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOEPURÁȚIE s.f. Purificare naturală a apelor reziduale vărsate în ape de suprafață, datorită acțiunii bacteriilor aerobe. [Cf. fr.
auto-épuration].
autoepurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOEPURÁȚIE s. f. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanțe (an)organice, fără intervenția omului. (< fr.
autoépuration)
autoepurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoepuráție (a-u-, -ți-e) s. f.,
art. autoepuráția (-ți-a), g.-d. autoepuráții, art. autoepuráției