autoelogia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOELOGIÁ, autoelogiez, vb. I.
Refl. A-și aduce singur elogii. [
Pr.:
a-u-to-e-] –
Auto1- +
elogia.autoelogia (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOELOGIÁ vb. I. refl. A aduce elogii propriei persoane. [Et. incertă].
autoelogia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOELOGIÁ, autoelogiez, vb. I.
Refl. A-și aduce singur elogii. [
Pr.:
a-u-to-] —
Auto1- + elogia.