autoelogiere(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUTOELOGIÉRE,autoelogieri, s. f. Acțiunea de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia.
autoelogiere(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUTOELOGIÉRE,autoelogieri, s. f. Faptul de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] — V. autoelogia.