autodubă - explicat in DEX

autodubă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale, produse alimentare, corespondență etc.; dubă. [Pr.: a-u-] – Auto² + dubă.

autodubă (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTODÚBĂ s.f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare etc. [Pron. a-u-, pl. -be. / < auto²- + dubă].

autodubă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTODÚBĂ s. f. autovehicul prevăzut cu o dubă, pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare etc. (< auto² + dubă)

autodubă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, suspendat pe patru sau șase roți pneumatice, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare, corespondență etc. – Din auto² + dubă.

autodubă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autodúbă (a-u-) s. f., g.-d. art. autodúbei; pl. autodúbe

autodubă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTODÚBĂ, autodube, s. f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru trans­portul de materiale, produse alimentare, corespondență etc; dubă. [Pr.: a-u-] — Auto²- + dubă.