autodrum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Drum construit pentru a asigura circulația în bune condiții a autovehiculelor. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
drum (după
fr. autoroute).
autodrum (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODRÚM s.n. (
Rar) Autostradă. [După fr.
autoroute, cf. germ.
Autobahn].
autodrum (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Șosea construită atât pentru vehicule cu tracțiune animală cât și pentru vehicule cu tracțiune mecanică. – Din
auto2 +
drum (după
fr. autoroute).
autodrum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autodrúm (autostradă) (rar)
(a-u-to-drum) s. n.,
pl. autodrúmuriautodrum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. (Rar) Autostradă. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + drum (după
fr. autoroute).