autodină - explicat in DEX

autodină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTODÍNĂ s. f. Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic servește ca detector și ca oscilator. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodyne.

autodină (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTODÍNĂ s.f. Montaj de radiorecepție care folosește același tub electronic ca detector și oscilator. [Pron. a-u-, pl. -ne. / fr. autodyne].

autodină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTODÍNĂ s. f. montaj de radiorecepție care folosește tub electronic ca detector și oscilator. (< fr. autodyne)

autodină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTODÍNĂ s. f. Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic servește ca detector și ca oscilator. [Pr.: a-u-] – După fr. autodyne.

autodină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autodínă (a-u-) s. f., g.-d. art. autodínei; pl. autodíne

autodină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTODÍNĂ, autodine, s. f. Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic servește ca detector și ca oscilator. [Pr.: a-u-] — Din fr. autodyne.