autocombină - explicat in DEX

autocombină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + combină.

autocombină (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto²- + combină].

autocombină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCOMBÍNĂ s. f. combină autopropulsată. (< auto² + combină)

autocombină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocombínă (a-u-) s. f., g.-d. art. autocombínei; pl. autocombíne

autocombină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCOMBÍNĂ, autocombine, s. f. Combină autopropulsată. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + combină.