autoconducere - explicat in DEX

autoconducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCONDÚCERE s. f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + conducere.

autoconducere (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCONDÚCERE s.f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau de către reprezentanții ei. [< auto¹- + conducere].

autoconducere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCONDÚCERE s. f. conducere a activității sociale, economice etc. de către însăși colectivitatea respectivă sau prin reprezentanții ei. (după engl. self-government)

autoconducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocondúcere (a-u-) s. f., g.-d. art. autocondúcerii

autoconducere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCONDÚCERE s. f. Conducere a activității sociale, economice etc. de către colectivitatea respectivă însăși sau de către reprezentanții ei. [Pr.: a-u-] — Auto¹ + conducere.