autoconserva - explicat in DEX

autoconserva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + conserva.

autoconserva (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCONSERVÁ vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto¹- + conserva].

autoconserva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCONSERVÁ vb. refl. a-și conserva propria ființă. (< auto¹- + conserva)

autoconserva (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOCONSERVÁ, autoconsérv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto¹- + conserva.

autoconserva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autoconservá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoconsérvă

autoconserva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCONSERVÁ, autoconserv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] — Auto¹- + conserva.