autocisternă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe șasiu). [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
cisternă.autocisternă (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOCISTÉRNĂ s.f. Autovehicul prevăzut cu o cisternă, în care se transportă lichide (benzină, gaz etc.). [Cf. it.
autocisterna].
autocisternă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOCISTÉRNĂ s. f. autovehicul cu o cisternă, în care se transportă diferite produse lichide. (< rus.
avtoțisterna)
autocisternă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă montată pe șasiu, folosit pentru transportul lichidelor. – Din
auto2 +
cisternă.autocisternă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autocistérnă (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autocistérnei; pl. autocistérneautocisternă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOCISTÉRNĂ, autocisterne, s. f. Automobil prevăzut cu o cisternă (montată pe șasiu). [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + cisternă.