autocefalie - explicat in DEX

autocefalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOCEFALÍE s. f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphalie.

autocefalie (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOCEFALÍE s.f. Independență, neatârnare a unei biserici ortodoxe naționale. [< fr. autocéphalie, cf. gr. autokephalia].

autocefalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOCEFALÍE s. f. independență a unei biserici ortodoxe naționale. (< fr. autocéphalie)

autocefalie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOCEFALÍE, autocefalii, s. f. (Bis.) Independență, neatârnare. – După fr. autocéphalie (< gr.).

autocefalie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*autocefalíe f. (d. autocefal). Independență bisericească.

autocefalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autocefalíe (a-u-) s. f., art. autocefalía, g.-d. autocefalíi, art. autocefalíei

autocefalie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autocefalie f. starea independentă a Bisericii.

autocefalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOCEFALÍE s. f. Conducere de sine stătătoare a unei Biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] — Din fr. autocéphalie.