autocataliză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOCATALÍZĂ, autocatalize, s. f. Cataliză a unei reacții chimice produsă chiar de elementele care iau parte la reacție. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autocatalyse.autocataliză (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOCATALÍZĂ s.f. Cataliză a unei reacții, datorită chiar produșilor de reacție. [< fr.
autocatalyse].
autocataliză (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOCATALÍZĂ s. f. cataliză a unei reacții datorită chiar produșilor de reacție. (< fr.
autocatalyse)
autocataliză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autocatalíză (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autocatalízei; pl. autocatalízeautocataliză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOCATALÍZĂ, autocatalize, s. f. Cataliză a unei reacții chimice produse chiar de elementele care iau parte la reacție. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autocatalyse.