autobuz - explicat in DEX

autobuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus.

autobuz (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus].

autobuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus)

autobuz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus.

autobuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autobúz (a-u-) s. n., pl. autobúze

autobuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-. — Var.: autobus s. n.] — Din fr. autobus.