autobrec - explicat in DEX

autobrec (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă, care poate transporta în comun un număr redus de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr., engl. autobreak.

autobrec (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOBRÉC s.n. Automobil închis, cu care se pot transporta circa zece persoane. [< fr., engl. autobreak].

autobrec (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOBRÉC s. n. automobil închis, cu care se pot transporta circa zece persoane. (< fr., engl. autobreak)

autobrec (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă, cu care se pot transporta circa zece persoane. [Pr.: a-u-] – După fr. autobreak.

autobrec (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autobréc (rar) (a-u-to-brec) s. n., pl. autobrécuri

autobrec (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOBRÉC, autobrecuri, s. n. Automobil cu caroserie închisă care poate transporta în comun un număr redus de persoane. [Pr.: a-u-] — Din fr., engl. autobreak.