autoapărare - explicat in DEX

autoapărare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + apărare (după fr. autodéfense).

autoapărare (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOAPĂRÁRE s.f. Apărare făcută cu mijloace proprii. [Pron. a-u-to-a-. / < auto¹- + apărare, după fr. autodéfense].

autoapărare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense)

autoapărare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. – Din auto¹- + apărare.

autoapărare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoapăráre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoapărắrii

autoapărare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOAPĂRÁRE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr: a-u-to-a] — Auto¹- + apărare (după fr. autodéfense).