autoamfibiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOAMFÍBIU, autoamfibii, s. n. Automobil care se poate deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. [
Pr.:
a-u-to-am-fi-bi-u] –
Auto2 +
amfibiu.autoamfibiu (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOAMFÍBIU s.n. Automobil propriu pentru deplasarea pe uscat și pe apă. [Cf. it.
autoanfibio].
autoamfibiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOAMFÍBIU s. n. autovehicul de construcție specială, pentru deplasare pe uscat și pe apă. (< it.
autoamfibio)
autoamfibiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoamfíbiu [
biu pron. byu]
(a-u-) s. n.,
art. autoamfíbiul; pl. autoamfíbii, art. autoamfíbiile (-bi-i-)autoamfibiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOAMFÍBIU, autoamfibii, s. n. Automobil (militar) care se poate deplasa atât pe uscat, cât și pe apă. [
Pr.:
a-u-to-am-fi-bi-u] —
Auto2- + amfibiu.