autoafirma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOAFIRMÁ, autoafírm, vb. I.
Refl. A se afirma prin sine însuși. [
Pr.:
a-u-to-a-] –
Auto1- +
afirma.autoafirma (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOAFIRMÁ vb. I. refl. A-și afirma propria personalitate. [Et. incertă].
autoafirma (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOAFIRMÁ vb. refl. a-și afirma personalitatea. (< auto
1- + afirma)
autoafirma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOAFIRMÁ, autoafirm, vb. I.
Refl. A se afirma prin sine însuși. [
Pr.:
a-u-to-a-] —
Auto1- + afirma.