autoadministrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOADMINISTRÁRE s. f. Faptul de
a se autoadministra. [
Pr.:
a-u-to-ad-] –
V. autoadministra.autoadministrare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOADMINISTRÁRE s.f. Acțiunea de a se autoadministra. [<
autoadministra].
autoadministrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoadministráre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autoadministrắriiautoadministrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOADMINISTRÁRE s. f. Faptul de
a se autoadministra. [
Pr.:
a-u-to-ad-] — V.
autoadministra.