autism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTÍSM s. n. Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autisme.autism (Dicționar de neologisme, 1986)AUTÍSM s.n. (
Med.) Stare patologică caracterizată prin ruperea contactului cu realitatea exterioară și prin trăirea excesivă a unei vieți interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei. [< fr.
autisme].
autism (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTÍSM s. n. tulburare psihică prin ruperea contactului cu realitatea exterioară. (< fr.
autisme)
autism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autísm (a-u-) s. n.autism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTÍSM s. n. Stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autisme.