autentificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTENTIFICÁRE, autentificări, s. f. Acțiunea de
a autentifica. [
Pr.:
a-u-] –
V. autentifica.autentificare (Dicționar de neologisme, 1986)AUTENTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a autentifica și rezultatul ei ; autentificație. [<
autentifica].
autentificare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTENTIFICÁRE, autentificări, s. f. Acțiunea de
a autentifica. [
Pr.:
a-u-]
autentificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autentificáre (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autentificắrii; pl. autentificắriautentificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTENTIFICÁRE, autentificări, s. f. Acțiunea de
a autentifica și rezultatul ei. [
Pr.:
a-u-] —
V. autentifica.