autentifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I.
Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. authentifier.autentifica (Dicționar de neologisme, 1986)AUTENTIFICÁ vb. I. tr. A face ca un act să devină autentic, a-i da caracter de autenticitate. [Pron.
a-u-, p.i.
autentífic. / cf. fr.
authentifier, germ.
authentifizieren].
autentifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTENTIFICÁ vb. tr. a face ca un act să fie autentic. (după fr.
authentifier)
autentifica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I.
Tranz. A face ca un act să devină autentic, a învesti un act cu formele legale.
V. legaliza. [
Pr.:
a-u-] – După
fr. authentifier.autentifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autentificá (a ~) (a-u-) vb.,
ind. prez. 3
autentíficăautentificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)autentificà v. a legaliza.
autentifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I.
Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [
Pr.:
a-u-] — După
fr. authentifier.