autenticitate - explicat in DEX

autenticitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – Din fr. authenticité.

autenticitate (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTENTICITÁTE s.f. Faptul, calitatea de a fi autentic ; originalitate. [Pron. a-u-. / cf. it. autenticità].

autenticitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTENTICITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi autentic. (< fr. authenticité)

autenticitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – După fr. authenticité.

autenticitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*autenticitáte f. (d. autentic; fr. authenticité). Calitatea de a fi autentic.

autenticitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autenticitáte (a-u-) s. f., g.-d. art. autenticitắții

autenticitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autenticitate f. însușirea lucrului autentic.

autenticitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] — Din fr. authenticité.