autentificà - explicat in DEX

autentifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

autentifica (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTENTIFICÁ vb. I. tr. A face ca un act să devină autentic, a-i da caracter de autenticitate. [Pron. a-u-, p.i. autentífic. / cf. fr. authentifier, germ. authentifizieren].

autentifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTENTIFICÁ vb. tr. a face ca un act să fie autentic. (după fr. authentifier)

autentifica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic, a învesti un act cu formele legale. V. legaliza. [Pr.: a-u-] – După fr. authentifier.

autentifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autentificá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autentífică

autentificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autentificà v. a legaliza.

autentifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTENTIFICÁ, autentífic, vb. I. Tranz. A face ca un act să devină autentic; a legaliza. [Pr.: a-u-] — După fr. authentifier.