auros (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AURÓS, -OÁSĂ, auroși, -se, adj. (Rar) Auriu. [
Pr.:
a-u-] –
Aur +
suf. -os.auros (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)aurós, auroásă, auróși, auroáse, adj. (pop.)
1. bogat în aur
2. auriu, luminos, strălucitor
auros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)auros a. (poetic) de aur, luminos:
stelele voioase scutură’n aer coamele auroase BOL.
auros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AURÓS, -OÁSĂ, auroși, -oase, adj. (Rar) Auriu. [
Pr.:
a-u-] —
Aur +
suf. -os.