auramină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AURAMÍNĂ, auramine, s. f. Colorant de culoare galbenă pe bază de cetonă, de clorură de amoniu și de zinc, folosit pentru vopsirea materialelor textile. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. auramine, germ. Auramin.auramină (Marele dicționar de neologisme, 2000)auramínă s. f. Materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. (< fr.
auramine, germ.
Auramin)
auramină (Dicționar de neologisme, 1986)AURAMÍNĂ s.f. Materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc. [Pron.
a-u-. / < fr.
auramine].
auramină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!auramínă (a-u-ra-/-ur-a-) s. f.,
g.-d. art. auramínei; pl. auramíneauramină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AURAMÍNĂ, auramine, s. f. Colorant de culoare galbenă pe bază de cetonă, de clorură de amoniu și de zinc, folosit pentru vopsirea materialelor textile. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. auramine, germ. Auramin.