aurar - explicat in DEX

aurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar.

aurar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
aurár /eyrir/ s.m. Monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. [Pr.: éĩ-rir] (din isl. eyrir < v. norv. = bani < (prob.) lat. aurum = aur) [și AHDEL]

aurar
ÁURAR² s. m. pl. v. eyrir.

aurar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AURÁR EYRIR/ s. m. monedă divizionară din Islanda, a suta parte dintr-o coroană. (< fr. aurar)

aurar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează în aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau îl culege din râuri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.

aurar (Dicționaru limbii românești, 1939)
aurár m. (lat. aurarius). Argintar. Culegător de aur din rîurĭ saŭ și din munțĭ. V. rudar, zlătar.

aurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aurár (a-u-) s. m., pl. aurári

aurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aurar m. 1. cel ce fabrică sau vinde scule de aur și de argint; 2. cel ce scoate aur din mine, băiaș; 3. cel ce culege aur din râuri: țigan aurar. [Lat. AURARIUS].

aurar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor [Pr.: a-u-] — Aur + suf. -ar.