aulic - explicat in DEX

aulic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.

aulic (Dicționar de neologisme, 1986)
AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].

aulic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AÚLIC¹ s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)

aulic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AÚLIC², -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)

aulic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.

aulic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aúlic adj. m., pl. aúlici; f. aúlică, pl. aúlice

aulic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aulic a. consilier aulic, titlu onorific al înalților funcționari și al profesorilor de Universitate (în Austria).

aulic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. — Din lat. aulicus, fr. aulique.