augmentativ - explicat in DEX

augmentativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s. n. 1. (Afix) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). – Din fr. augmentatif.

augmentativ (Dicționar de neologisme, 1986)
AUGMENTATÍV, -Ă adj., s.n. (Afix) care exprimă o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pron. a-ug-. / cf. fr. augmentatif].

augmentativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUGMENTATÍV, -Ă adj., s. n. (afix) care, atașat la un substantiv, exprimă o creștere a dimensiunilor obiectului denumit; (p. ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix. (< fr. augmentatif)

augmentativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj. (Despre sufixe sau cuvinte; adesea substantivat) Care arată (cu nuanță depreciativă) o creștere a dimensiunilor unui obiect, a gradului însușirilor lui etc. [Pr.: aug-] – Fr. augmentatif.

augmentativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*augmentatív, -ă adj. (lat. augmentatus cu sufixu -iv; fr. augmentatif). Gram. Care arată augmentarea (mărirea) ca foarte, tare, arhi-, -an; -oĭ din „broscoĭ” e un sufix augmentativ. S. n., pl. e. Cuvînt augmentat pin [!] aceste afixe. V. diminutiv.

augmentativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
augmentatív¹ (aug-) s. n., pl. augmentatíve

augmentativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
augmentatív² (aug-) adj. m., pl. augmentatívi; f. augmentatívă, pl. augmentatíve

augmentativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
augmentativ a. Gram. particulă sau sufix care augmentează sensul vorbei: ex. prea mare, pietroiu.

augmentativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUGMENTATÍV, -Ă, augmentativi, -e, adj., s.n. 1. (Afix) care servește la for­marea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază. 2. (Cuvânt) care este format cu un augmentativ (1). [Pr.: aug-] — Din fr. augmentatif.