augmenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUGMENTÁ, augmentez, vb. I.
Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). – Din
fr. augmenter, lat. augmentare.augmenta (Dicționar de neologisme, 1986)AUGMENTÁ vb. I. tr. A mări, a crește, a spori. [Pron.
a-ug-. / < fr.
augmenter, cf. lat.
augmentum <
augere – a crește].
augmenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUGMENTÁ vb. tr. a mări, a spori. (< fr.
augmenter, lat.
augmentare)
augmenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)augmentá (a ~) (aug-) vb.,
ind. prez. 3
augmenteázăaugmentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)augmentà v. a mări, a spori.
augmenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUGMENTÁ, augmentez, vb. I.
Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). [
Pr.:
aug-] — Din
fr. augmenter, lat. augmentare.