atom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv. ◊ (
Fiz.; în compusul)
Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom.
2. Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat în trecut a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. – Din
fr. atome, lat. atomus.atom (Dicționar de neologisme, 1986)ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietățile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă.
2. (
În concepția materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr.
atome, it.
atomo < lat.
atomus, gr.
atomos – indivizibil].
atom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)atóm (atómi), s. m. – Cea mai mică parte dintr-un element chimic.
Lat. atomus, de la
gr. ἄτομος (
sec. XVII,
cf. Gáldi 155). –
Der. (din
fr.)
atomic, adj.;
atomicitate, s. f.;
atomism, s. n.;
atomist, s. m.;
atomistic, adj.atom (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÓM s. m. cea mai mică particulă a unui element chimic. ♦ ~ -gram = valoare în grame a masei atomice a unui element chimic. (< fr.
atome, lat.
atomus, gr.
atomos)
atom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATÓM (‹
fr.,
lat.)
s. m. 1. Particulă din care sînt alcătuite toate substanțele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezintă cea mai mică parte a unei substanțe simple (element chimic) care mai păstrează însușirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central și electroni. Poate exista fie liber, fie în combinații cu alți atomi (identici sau diferiți) alcătuind
molecula. A. social = noțiune introdusă în psihosociologie de
J.L. Moreno, desemnînd cea mai mică unitate viabilă a matricei sociometrice, nucleul tuturor relațiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit în jurul unui individ.
atom (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÓM, atomi, s. m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic, care poate exista fie singură, fie în combinație cu particule asemănătoare ale aceluiași element sau ale altui element și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui.
2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [
Var.: (
înv.)
atomă, atome, s. f.] –
Fr. atome (
lat. lit. atomus).
atom (Dicționaru limbii românești, 1939)*atóm m. și vechĭ n., pl.
urĭ și
e (lat.
átomus, d. vgr.
átomos, indivizibil, care nu se poate tăĭa de mic ce e; fr.
atome. V.
tom).
Chim. Corp foarte mic presupus că nu se maĭ poate divide și din care se compun moléculele corpurilor simple.
Fig. Lucru foarte mic față de altu:
oameniĭ îs niște atomĭ în univers.atom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atóm s. m.,
pl. atómiatom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atom m.
1. corpuscul presupus indivizibil din cauza extremei sale micimi;
2. fig. lucru infinit de mic:
dorinți nemărginite plantând într’un atom EM.
atom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÓM, atomi, s. m. Particulă (formată din nucleu și electroni) din care sunt alcătuite toate substanțele (solide, lichide, gazoase), reprezentând cea mai mică parte a unui element chimic. ◊ (
Fiz.; în compusul)
Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. — Din
fr. atome, lat. atomus.