atol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. – Din
fr. atoll.atol (Dicționar de neologisme, 1986)ATÓL s.m. Insulă de forma unui inel, care are în mijloc o lagună, formată prin depunerea scheletelor de corali. [Pl.
-li, (s.n.)
-luri. / < fr., engl.
atoll, cf. it.
atóllo < cuv. polinezian].
atol (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÓL s. m. insulă de corali în forma unui inel având la mijloc o lagună. (< fr.
atoll)
atol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATÓL (‹fr {i})
s. m. Insulă formată prin depunerea scheletelor de corali în jurul unor
ins. din zona tropicală. Are aspect de inel cu diametru variabil, putînd ajunge la 50 km și avînd la mijloc o lagună adîncă, uneori pînă la 100
m.atol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel formată, în mările calde, din resturi de corali. –
Fr. atoll.atol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atól s. m.,
pl. atóliatol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÓL, atoli, s. m. Insulă în formă de inel, formată în mările calde din schelete de corali. — Din
fr. atoll.