atlet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și
f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din
fr. athlète, lat. athleta.atlet (Dicționar de neologisme, 1986)ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (
Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (
Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr.
athlète, it.
atleta, lat.
athleta, gr.
athletes].
atlet (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATLÉT, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr.
athlète, lat.
athleta, gr.
athletes)
atlet (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și
f. Persoană care practică atletismul. ♦
Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. –
Fr. athlète (
lat. lit. athleta).
atlet (Dicționaru limbii românești, 1939)*atlét m. (vgr.
athletés, d.
âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic.
Fig. Om robust. V.
gladiator, boĭnic, pehlivan.atlet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atlét (a-tlet) s. m.,
pl. atléțiatlet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atlet m.
1. luptător în vechile jocuri și serbări (în Grecia și la Roma);
2. fig.
atleți ai libertății; 3. om robust și destoinic.
atlet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și
f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). — Din
fr. athlète, lat. athleta.