atlaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATLÁZ, atlazuri, s. n. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față. [
Var.:
atlás s. n.] – Din
tc. atlas.atlaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)atláz (atlázuri), s. n. – Satin. –
Var. atlas, aclaz. –
Mr. atlaze. Tc. atlaz, din
arab. atlas (Șeineanu, II, 28, Lokotsch 131);
cf. ngr. ἀτλάζι,
bg. atlaz. Apare din
sec. XVI.
atlaz (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATLÁZ, atlazuri, s. n. Țesătură de mătase cu un sistem de împletire a firelor care îi dă un luciu și un desen special, pe o singură față. [
Var.:
atlás s. n.] –
Tc. atlaz.atlaz (Dicționaru limbii românești, 1939)atláz n., pl.
urĭ (turc.
atlaz, d. ar.
atlas; ngr.
atlázi, bg. sîrb.
atlaz). Satin. – În est vulg.
aclaz.atlaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atláz (țesătură)
(a-tlaz) s. n., (sorturi)
pl. atlázuriatlaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)atlaz n. stofă de mătase fină si lucie:
anteriu de atlaz vișiniu FIL. [Turc. ATLAZ].
atlaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATLÁZ, (
2)
atlazuri, s. n. 1. Țesătură pentru căptușeli și fețe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură față.
2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. [Var.:
atlas s. n.] — Din
tc. atlas.